precipitare

precipitare
pre·ci·pi·tà·re
v.intr. e tr. (io precìpito)
I. v.intr. (essere)
I 1. FO cadere rovinosamente dall'alto: un vaso è precipitato giù dal balcone, la cascata precipita a valle con violenza; precipitare in un crepaccio, dal tetto
Sinonimi: cascare, 1piombare, 1volare.
I 2a. FO passare, spec. repentinamente e rovinosamente, da uno stato a un'altro peggiore: precipitare nella disgrazia, in rovina, in uno stato di cupa disperazione
Sinonimi: cadere, 1piombare, sprofondare.
I 2b. FO evolvere rapidamente verso una conclusione negativa, volgere al peggio: gli eventi ormai stanno precipitando, non c'è modo di uscirne, la situazione precipita
I 3. TS chim. separarsi dal solvente per precipitazione | estens., depositarsi come sedimento sul fondo di un recipiente al termine di una reazione o di un processo chimico
II. v.tr.
II 1. CO far cadere, gettare dall'alto, spec. con violenza: precipitarono il traditore dalla rupe, si rifugiarono su un picco precipitando massi sui nemici
Sinonimi: buttare, gettare, scaraventare.
II 2. CO fig., affrettare, anticipare considerevolmente: precipitare il ritorno, il trasloco per cause di forza maggiore | compiere o formulare affrettatamente, senza l'opportuna ponderazione e preparazione: precipitare una scelta, una decisione, un giudizio | anche ass.: calma, non precipitiamo!
II 3. CO fig., far cadere, far piombare in una condizione negativa: il fallimento lo ha precipitato nella più nera miseria | BU mandare in rovina, rovinare
Sinonimi: gettare.
Contrari: sollevare.
II 4. TS chim. separare una sostanza dalla soluzione in cui è sciolta, mediante l'aggiunta di reagenti
\
DATA: av. 1342.
ETIMO: dal lat. praecĭpĭtāre, v. anche precipite.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • precipitare — PRECIPITÁRE, precipitări, s.f. Acţiunea de a (se) precipita şi rezultatul ei; precipitaţie. – v. precipita. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRECIPITÁRE s. 1. v. grabă. 2. (chim.) precipi taţie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • precipitare — [dal lat. praecipitare, der. di praeceps cipĭtis precipite ] (io precìpito, ecc.). ■ v. tr. 1. [buttare verso il basso: i Romani precipitavano i traditori dalla rupe Tarpea ] ▶◀ (fam.) buttare giù, lanciare, scagliare. ↑ scaraventare (giù). 2.… …   Enciclopedia Italiana

  • precipitare — {{hw}}{{precipitare}}{{/hw}}A v. tr.  (io precipito ) 1 Gettare con impeto dall alto in basso: precipitare in mare la zavorra | (fig.) Far cadere: la disgrazia lo ha precipitato nella disperazione. 2 (fig.) Fare qlco. in gran fretta e senza… …   Enciclopedia di italiano

  • precipitare — A v. tr. 1. gettare, scagliare, scaraventare 2. (fig.) affrettare, accelerare CONTR. rallentare, frenare B v. intr. (anche fig.) cadere, cascare, piombare, volare, capitombolare, tombolare, rotolare, sprofondare, stramazzare, crollare, rovinare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • precipitáre — s. f., g. d. art. precipitärii; pl. precipitäri …   Romanian orthography

  • riprecipitare — ri·pre·ci·pi·tà·re v.tr. e intr. (io riprecìpito) CO 1. v.tr., far precipitare di nuovo | fig., far ricadere in uno stato d animo negativo, di dolore, di afflizione, ecc.: la notizia lo ha riprecipitato nello sconforto 2. v.intr. (essere)… …   Dizionario italiano

  • precipitaţie — PRECIPITÁŢIE, precipitaţii, s.f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensaţi care cad din atmosferă pe suprafaţa pământului sub formă de ploaie, ceaţă, brumă, zăpadă, grindină etc. [var.: precipitaţiúne s.f.] – Din fr. précipitation, lat.… …   Dicționar Român

  • cadere — v. intr. 1. (anche fig.) precipitare, cascare, piombare, stramazzare, ribaltarsi, capitombolare, ruzzolare, procombere (lett.), accasciarsi, afflosciarsi, crollare, tracollare □ rovinare, abbattersi, schiantarsi, sfasciarsi, diroccarsi,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • piombare — 1piom·bà·re v.intr. e tr. (io piómbo) FO 1a. v.intr. (essere) cadere dall alto con un moto violento: piombare al suolo, in terra, in acqua, un vaso di fiori è piombato dalla finestra, è piombato un masso di roccia sulla strada, un fulmine è… …   Dizionario italiano

  • ruzzolare — ruz·zo·là·re v.intr. e tr. (io rùzzolo) CO 1. v.intr. (essere) cadere rotolando: ruzzolare giù dalle scale | scherz., ruzzolare dal letto, alzarsi di buonora Sinonimi: cascare, precipitare, rotolare, capitombolare. 2. v.intr. (essere) di qcs.,… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”